cum sa incep?
cu un proverb: ce tie nu-ti place altuia nu-i face. sau nu, mai bine: se intoarce roata. de fapt, astea doua combinate.
eu, de obicei, atunci cand persoana respectiva nu ma prea interesa sau cand nu o cunosteam prea bine, eram genul de fata care dadea verde la prima greseala, oricat de mare sau de mica ar fi fost. pentru ca nu-mi placea sa ma incurc aiurea.
asta pana cand… mi-a aruncat Cineva cu un bolovan in cap si m-a facut sa uit de toate astea. de toate principiile, de toate fixurile, in fine… de tot ceea ce eram.
si apoi, dupa ce mi-a dat cu bolovanul in cap, a venit langa mine, m-a ingrijit, m-a facut bine, dupa care a fugit. ce bine. crezusem ca am scapat; gata cu bolovanii!! dar nu. cand nu ma asteptam… poc!! alt bolovan! iar sa ma inrijeasca, iar sa ma faca bine si iar sa plece…
Cineva cred ca e masochist. ca prea ii place sa ma vada cum sufar. bolovan dupa bolovan, rana dupa rana, principiu dupa principiu…
si ce e cel mai rau din toate astea? ca eu nu vreau sa ma feresc de bolovani. stiu ca trebuie, stiu ca asa ar fi cel mai bine, dar… nu vreau.
(da, da… sunt gretos de indragostita de cine nu merita, chiar si eu recunosc. dar ce sa faci, love’s retarded)
(si nu, n-u fost chiar bolovani. desi ar fi fost mai bine sa fie; cred ca ar fi durut mai putin. 
)
Cica ar trebui sa inveti din toate astea. Eu am invatat ca nimeni absolut nimeni pe pamant nu merita incredere absoluta, oricat de bun ar fi cu tine. La un moment dat va gresi si va gresi grav categoric. Asa ca de ce sa nu ne protejam din timp ?